Mlaştina Vermeş

Tipul de rezervație: botanică.

Suprafața: 10 ha.

Altitudinea: 144 m. Categoria de arie naturală protejată: arie naturală protejată de interes național — rezervație naturală — categoria IV IUCN, anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor: arie protejată administrată în special pentru conservare prin intervenții de gospodărire. Încadrarea administrativ-teritorială: pe teritoriul comunei Sanislău (43°38’ lat. N, 22°15’ long. E), în vestul județului Satu Mare, în apropierea graniței cu Ungaria, 58 km de reședința de județ.

Localizarea geografică Este situată în Câmpia nisipoasă a Nirului.

Căile de acces:

Șoseaua națională Satu Mare – Oradea (DN19), virare spre dreapta din localitatea Petrești pe drumul județean asfaltat până la Sanislău (DJ47), de unde un drum de țară (3,6 km) duce spre acest sit (în direcția Scărișoara)

Cu trenul: pe ruta Satu Mare – Oradea, coborârea în stația Resighea, de unde un drum de țară asfaltat duce, prin Scărișoara Nouă, pe lângă mănăstire, la mlaștină.
Scopul ocrotirii

Covorul vegetal al mlaștinii Vermeș este încă un fragment de vegetație intrazonală care își păstrează, parțial, zestrea floristică inițială și autenticitatea structurii vegetale. Deține suprafețe însemnate acoperite cu trestiișuri, rogozuri și răchitișuri aproape neafectate de impactul antropic și adăpostește elemente faunistice devenite azi rare, ca urmare a amplelor lucrări de drenări și asanări.

Condițiile staționale

Vermeșul este o mlaștină eutrofă înfiripată în spațiul de intredune continentale din Câmpia Careiului, constând dintr-un relief nisipos puțin mai înalt, modelat de vânt, ca dune și interdune, încă din pleistocenul superior. În sectoarele mai coborâte ale interdunelor s-a format o rețea discontinuă de terenuri înmlăștinite. Aici, solurile nisipoase au, în adâncime, la 1-3 m, benzi argilo-feruginoase sau nisipuri gleizate. Apa freatică a interdunelor se află la 0,5-2 m adâncime, fiind cantonate în nisipuri, uneori în nisipurile mai argiloase. Este cea mai întinsă și complexă mlaștină eutrofă din Câmpia Nirului (10 ha), dar, cu câteva decenii în urmă, avea o suprafață mult mai mare (60 ha). După asanarea terenurilor marginale cu exces de umiditate, zonele mlăștinoase s-au restrâns, iar cele băltoase, acoperite cu vegetație plutitoare, au dispărut. Mlaștina Vermeș a fost sincronă cu marea mlaștină a Europei Centrale, Mlaștina Ecedea, desecată în perioada 1895-1898. În prezent are o vegetație bogată în specii relictare, iar înainte de desecarea zonei a constituit o remarcabilă stațiune de cuibărit și de pasaj pentru păsări.
Flora și vegetația

Inițial, în albia de interdune a Mlaștinii Vermeș s-a instalat o vegetație primară abundentă și diversificată, ulterior afectată de intervenția factorului antropic. Cu toate acestea, ea mai conservă încă multe elemente floristice rare și prețioase.

În flora Mlaștinii Vermeș s-au identificat peste 150 de specii. Fondul floristic general este dat de elementele eurasiatice (60 de specii, 40%) și europene (36 de specii, 24,6%), iar existența substratului rece al solurilor hidromorfe a favorizat o importantă participare a speciilor circumpolare și boreale la structura fitocenozelor de înmlăștinire (30 de specii, 20%). Din această ultimă categorie amintim Carex pseudocyperus, Carex vesicaria, Galium palustre, Glyceria fluitans, Glyceria plicata, Veronica scutellata etc.

Semnificația ecologică deosebită a Mlaștinii Vermeș este aceea că conservă unele relicte glaciare — Calamagrostis neglecta, Calamagrostis canescens, Calamagrostis appropinquata — situate la extremitatea vestică a arealului lor din țara noastră. Acestea întâlnesc aici condiții optime de vegetare, deși stațiunea se află la limite altitudinale extrem de joase (135-150 m) față de optimul stațional al acestor relicte, reprezentat de complexele eutrofe din depresunile reci intramontane din Carpații Orientali, de la 610-690 m altitudine (Pop, 1960). Sunt specii care dețin rolul fitocenotic de edificatori dominanți și codominanți pentru asociațiile: Calamagrostio – Salicetum cinereae, Carici – Calamagrostetum neglectae și Caricetum appropinquatae, asociații ce reprezintă autentice fragmente de vegetație relictară. Unele specii se găsesc aici la cea mai joasă altitudine din țară: Salix rosmarinifolia, Veratrum album, Dianthus superbus, Eriophorum angustifolium.

Înmlăștinirea de la Vermeș mai adăpostea în trecut unele specii rare din flora României, existente parțial și astăzi, precum: Aldrovanda vesiculosa, Dianthus superbus, Nymphaea alba, Cirsium brachycephalum, Euphorbia lucida, Hypericum tetrapterum, Peucedanum palustre, Taraxacum palustre, Silene multiflora, Potamogeton acutifolius, Angelica palustris. Tot dispărută din mlaștina Vermeș este și specia Aldrovanda vesiculosa. În fine, alte specii au o semnificație fitogeografică deosebită. Așa este cazul speciilor Thelypteris palustris, Callitriche palustris, Carex pseudocyperus, Carex rostrata, Carex stellulata, Senecio paludosus, Triglochin palustre, Peucedanum palustre, Veronica scutellata, Salix rosmarinifolia.

În habitatele stațiunii, speciile caracteristice mlaștinii sunt: în ariile băltoase: Blysmus compressus, Carex nigra, Carex echinata, Orchis laxiflora subsp. elegans, Eriophorum angustifolium, Peucedanum palustre, Senecio paludosus; prin pășunile mezohigrofile: Dianthus superbus, Veratrum album, Centaurium litorale subsp. uliginosum, Rumex hydrolapathum, Sanguisorba officinalis; pe terenurile mlăștinoase slab sărăturoase apare de obicei Cirsium brachycephalum; în zăvoaiele de sălcii: Calamagrostis canescens, Thelypteris palustris și Salix rosmarinifolia.

În privința vegetației mai trebuie menționate: a)asociația Carici – Calamagrostetum neglectae, semnalată numai aici în structura covorului vegetal al României (Karácsonyi, 1980); b)s-a păstrat până astăzi asociația de tip „popândaci”, pe care cresc diferite specii de rogozuri, în special Carex elatae și relictul Calamagrostis canescens; c)alte asociații dau o notă particulară înmlăștinirii: Lemnetum minoris, Lemnum – Urticularietum, Scirpo – Phragmitetum și Caricetum eletae.
Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare.
Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.
Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.
circlecross-circletext-align-justify