Flora și vegetația Inițial, în albia de interdune a Mlaștinii Vermeș s-a instalat o vegetație primară abundentă și diversificată, ulterior afectată de intervenția factorului antropic. Cu toate acestea, ea mai conservă încă multe elemente floristice rare și prețioase. În flora Mlaștinii Vermeș s-au identificat peste 150 de specii. Fondul floristic general este dat de elementele eurasiatice (60 de specii, 40%) și europene (36 de specii, 24,6%), iar existența substratului rece al solurilor hidromorfe a favorizat o importantă participare a speciilor circumpolare și boreale la structura fitocenozelor de înmlăștinire (30 de specii, 20%). Din această ultimă categorie amintim Carex pseudocyperus, Carex vesicaria, Galium palustre, Glyceria fluitans, Glyceria plicata, Veronica scutellata etc. Semnificația ecologică deosebită a Mlaștinii Vermeș este aceea că conservă unele relicte glaciare — Calamagrostis neglecta, Calamagrostis canescens, Calamagrostis appropinquata — situate la extremitatea vestică a arealului lor din țara noastră. Acestea întâlnesc aici condiții optime de vegetare, deși stațiunea se află la limite altitudinale extrem de joase (135-150 m) față de optimul stațional al acestor relicte, reprezentat de complexele eutrofe din depresunile reci intramontane din Carpații Orientali, de la 610-690 m altitudine (Pop, 1960). Sunt specii care dețin rolul fitocenotic de edificatori dominanți și codominanți pentru asociațiile: Calamagrostio – Salicetum cinereae, Carici – Calamagrostetum neglectae și Caricetum appropinquatae, asociații ce reprezintă autentice fragmente de vegetație relictară. Unele specii se găsesc aici la cea mai joasă altitudine din țară: Salix rosmarinifolia, Veratrum album, Dianthus superbus, Eriophorum angustifolium. Înmlăștinirea de la Vermeș mai adăpostea în trecut unele specii rare din flora României, existente parțial și astăzi, precum: Aldrovanda vesiculosa, Dianthus superbus, Nymphaea alba, Cirsium brachycephalum, Euphorbia lucida, Hypericum tetrapterum, Peucedanum palustre, Taraxacum palustre, Silene multiflora, Potamogeton acutifolius, Angelica palustris. Tot dispărută din mlaștina Vermeș este și specia Aldrovanda vesiculosa. În fine, alte specii au o semnificație fitogeografică deosebită. Așa este cazul speciilor Thelypteris palustris, Callitriche palustris, Carex pseudocyperus, Carex rostrata, Carex stellulata, Senecio paludosus, Triglochin palustre, Peucedanum palustre, Veronica scutellata, Salix rosmarinifolia. În habitatele stațiunii, speciile caracteristice mlaștinii sunt: în ariile băltoase: Blysmus compressus, Carex nigra, Carex echinata, Orchis laxiflora subsp. elegans, Eriophorum angustifolium, Peucedanum palustre, Senecio paludosus; prin pășunile mezohigrofile: Dianthus superbus, Veratrum album, Centaurium litorale subsp. uliginosum, Rumex hydrolapathum, Sanguisorba officinalis; pe terenurile mlăștinoase slab sărăturoase apare de obicei Cirsium brachycephalum; în zăvoaiele de sălcii: Calamagrostis canescens, Thelypteris palustris și Salix rosmarinifolia. În privința vegetației mai trebuie menționate: a)asociația Carici – Calamagrostetum neglectae, semnalată numai aici în structura covorului vegetal al României (Karácsonyi, 1980); b)s-a păstrat până astăzi asociația de tip „popândaci”, pe care cresc diferite specii de rogozuri, în special Carex elatae și relictul Calamagrostis canescens; c)alte asociații dau o notă particulară înmlăștinirii: Lemnetum minoris, Lemnum – Urticularietum, Scirpo – Phragmitetum și Caricetum eletae.