Dunele de nisip Foieni

Tipul de rezervație: botanică.

Suprafața: 10 ha.

Altitudinea: 140 m.

Categoria de arie naturală protejată: arie naturală protejată de interes național — rezervație naturală — categoria IV IUCN, anume arie de gestionare a habitatelor/speciilor

Încadrarea administrativ-teritorială: pe teritoriul comunei Foieni, din sud-vestul județului Satu Mare, în apropierea graniței cu Ungaria, la o distanță de aproximativ 40 km de municipiul Satu Mare și la 8 km de municipiul Carei.

Localizarea geografică

Dunele de nisip de la Foieni se găsesc într-un cot al Pădurii Lighet, la marginea nisipurilor din Câmpia Nirului și la capătul unui șir de dune numit „Rózsadomb”.

Căile de acces: șoseaua asfaltată Carei – Foieni (4 km), apoi drumul comunal ce duce spre dune (4 km)

Scopul ocrotirii

Nisipurile de aici formează dune fixate printr-o vegetație termofilă intrazonală, reprezentată mai ales prin asociația Festuco vaginatae – Corynephoretum, incluzând și o serie de elemente sudice, dintre care unele elemente rare la noi, precum: Minuartia viscosa, Jasione montana, Spergula petandra, Anthemis rutenica, Polygonum arenarium, Centaurea arenaria, Dianthus pontederae, Alysum montanum subsp. gmelinii, Pulsatila flavescens (specie endemică), Leontum saxatilis.

Condițiile staționale: se găsește pe nisipurile Câmpiei Careiului, pe pantele unor dune orientate pe direcția V-SV, având altitudini absolute între 135-145 m. Dunele continentale de aici provin dintr-un material aluvionar depus de râurile Tisa, Someș și Crasna, la sfârșitul pleistocenului, în urma fragmentării conului de dejecție construit de aceste ape curgătoare. Ulterior, relieful a fost modelat de vânturi, formndu-se o serie de dune și interdune. Temperatura nisipului se ridică, vara, până la 35°C, iar evaporația este intensă, favorizând acele specii de plante care au un sistem radicular dezvoltat ce pătrunde mai adânc în sol, până la benzile feruginoase. Solul este acid și sărac în N, K și Ca, permițând prezența unor specii caracteristice nisipurilor.

Flora și vegetația

Elementele valoroase ale acestei stațiuni sunt:

subendemitele: Melampyrum nemorosum subsp. debreceniense (la liziera pădurii) și Pulsatilla flavescens, Onosma pseudoarenarium subsp. tuberculatum;

raritățile floristice: Spergula petandra, Minuartia viscosa, Alyssum montanum subsp. gmelinii;

specia Chrysopogon gryllus, aflată aici în punctul cel mai nordic al arealului său de răspândire;

specii cu areal disjunct: Kochia laniflora, Polygonum arenarium, Saxifraga bulbifera, Euphorbia seguierana, Jasione montana, Allium sphaerocephaum; la liziera pădurii: Centaurea triumfetti subsp. stricta, Aster linosyris, Chamaecytisus ratisbonensis, Trifolium pannonicum.

Asociația nisipurilor semifixate are ca edificatori dominanți două specii arenicole rare — Festuca vaginata și Corynephorus canescens — constituie un fragment de vegetație prezent numai aici în structura covorului vegetal din România, iar asociația de pe nisipurile fixate se caracterizează printr-un procent de acoperire cu vegatație relativ mare, în care persistă și câteva rarități ce apar și pe nisipurile semifixate, precum Alyssum montanum subsp. gmelinii și Pulsatilla flavescens.

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.