Stârc roșiatic

Ardea purpurea

Etimologia denumirii științifice

Ardea, -ae, -s, lat.-stârc purpurea, -us, -um, adj. lat.-roșu ca purpura

Caracterizarea speciei

Stârcul roșu, denumit și Stârc purpuriu și Bâtlan scorțișoriu, este o specie specifică „bălților cu stufării mari”, iar la jumătatea secolului XX era cea mai răspândită și numeroasă specie dintre stârcii din Romania. Lungimea corpului este de 70-90 cm măsurat cu gâtul întins și o greutate de 500-1350 g. Anvergura aripilor este cuprinsă între 120-138 cm. Adulții au înfățișare similară, cu un penaj ce îmbină roșul maroniu cu tonuri de gri. În partea posterioară a capului are 2 pene ornamentale lungi și înguste, de culoare neagră. Se hrănește cu pești, insecte acvatice, broaște, pui ai altor specii de păsări șoareci și chiar pui de popândăi.Este o specie prezentă mai ales în jumătatea sudică și estică a continentului. Cuibărește în colonii împreună cu alte specii de stârci și cormorani dar și în colonii formate numai din stârci roșii. Pentru pescuit, alege bălți cu apă mică și bogate în plante acvatice de suprafață. Așteaptă cu răbdare nemișcat în ochiurile lipsite de vegetație și săgetează prada care înoată, cu o lovitură precisă de cioc. În perioada cuibăritului când puii au nevoie de mai multă hrană, vânează și pe uscat. Iernează pe continentul african, Madagascar și coastele Siciliei.Populația europeană estimată a speciei este relativ mică și cuprinsă între 29000-42000 de perechi. Populația a înregistrat un declin accentuat în perioada 1970-1990. Deși în perioada 1990-2000 specia a manifestat o tendință crescătoare sau a rămas stabilă, în multe țări din vestul și centrul Europei se află în declin. O diminuare a efectivelor a continuat în zona est europeană.Sosește la sfârșitul lunii martie din cartierele de iernare. Cuibul poate fi amplasat pe sol în stuf, în tufe de rachită sau chiar în sălcii înalte. La construirea cuibului, alcatuit din crengi și stuf, participă cei doi părinți. Femela depune 3-5 ouă de culoare albastră - verzuie, în perioada cuprinsă între sfârșitul lunii aprilie și început de iunie, în funcție de caracteristicile climatice ale fiecarui an. Dimensiunea medie a ouălor este de 58,31 x 41,2 mm. Incubația e asigurată de ambii părinți. După 24-28 de zile puii eclozează și sunt hrăniți de părinți până la 60 de zile când devin independenți.Degradarea habitatelor prin reducerea suprafețelor zonelor umede, arderea stufului vechi, tăierea sălciilor iarna ca material pentru foc de către localnici și deranjul coloniilor reprezintă principalele amenințări pentru specie. Ca măsuri de conservare, se încurajează reducerea deranjului prin protejarea coloniilor de către vizitatori și interzicerea vânătorii. Reconstrucția ecologică a zonelor umede din Delta Dunării și de pe cursul inferior al Dunării rămâne o prioritate.

Proiect cofinanțat din Fondul European de Dezvoltare Regională prin Programul Operațional Infrastructură Mare.

Conținutul acestui material nu reprezintă în mod obligatoriu poziția oficială a Uniunii Europene sau a Guvernului României.

Pentru informații detaliate despre celelalte programe co-finanțate de Uniunea Europeană, vă invităm să vizitați www.fonduri-ue.ro.